Topophilia - by Stardust Architects
Contribuție video la 360° pentru Pavilionul Topophilia Proiectul acestui pavilion a câștigat un concurs național pentru reprezentarea României la congresul Uniunii Internaționale a Arhitecților de la Seul. Tema congresului a fost „sufletul orașului”. Ordinul Arhitecților din România a adăugat o subtemă – o sugestie de a aborda și inițiativele independente, noile proiecte care transformă peisajul urban.
Pavilionul propune o experiență imersivă într-un loc din București, un sit renaturalizat cu o istorie recentă deosebit de particulară. Inspirat de dialogul dintre Marco Polo și Kublai Han, așa cum este redat de Italo Calvino, locul se dezvăluie în contextul expozițional prin înregistrări video evocatoare, sunete, mirosuri, obiecte și plante. În spațiul de 3x3 metri pus la dispoziție de sala de expoziții, au fost construite două cuburi. Cel interior servește ca mediu translucid pentru video mapping-ul panoramic, dar și ca o serie de ferestre către spațiul dintre cele două cuburi, unde sunt expuse o serie de obiecte: plante vii, obiecte vechi și mai noi din sit, înregistrări sonore. Arhitectura poate fi văzută ca o rețea abstractă, dar poate sugera și un fel de pridvoare vitrate, atât de tipice arhitecturii balcanice.
Contribuția noastră la proiect a constat în realizarea unor înregistrări video panoramice la 360° de înaltă rezoluție din Parcul Natural Văcărești, destinate proiecției video mapping pe cele patru laturi verticale ale pavilionului. Pentru a realiza acest lucru, am construit un sistem personalizat de montare a patru camere GoPro, excluzând zonele de nadir și zenit. Materialul video capturat a fost asamblat într-un singur clip panoramic și apoi segmentat pentru proiecție cubică. Cele patru laturi verticale, randate separat la rezoluție înaltă, au fost încorporate în video mapping-ul pavilionului.
*acest proiect a reprezentat Ordinul Arhitecților din România la conferința Uniunii Internaționale a Arhitecților de la Seul, în 2017. După Seul, pavilionul continuă să existe: a fost deja expus de două ori la Muzeul Național de Artă Contemporană din București și la Casa Mincu din București.
